Medierea – o recomandare biblica

HAI SA FACEM PACE

Medierea – o recomandare biblica

de Doru Malureanu

Una din zonele in care se poate vedea intreaga suferinta a societatii, marcata adesea de neputinta, suprasolicitata si supusa tuturor presiunilor, este cea a  justitiei- aceasta Doamna care imparte dreptatea legata la ochi- oarba la figurat si, cateodata- in mod dramatic, oarba la propriu.
Ma gandesc la cat de mult s-ar simplifica viata noastra, daca am incepe sa auzim lucrurile spuse de mii de ani, de una din vocile cele mai autorizate ale umanitatii indumnezeite, Domnul Iisus Hristos: “Impaca-te repede cu cel care te acuza, cata vreme esti cu el pe drum, ca nu cumva sa te dea pe mana judecatorului, judecatorul sa te predea gardianului si sa fii aruncat in inchisoare. Adevarat iti spun ca nu vei iesi de acolo pana nu vei plati ultimul banut”(Matei 5;25-26).

In lumina acestei recomandari bimilenare, as atrage atentia supra unui mecanism recent institutionalizat- medierea, ca forma alternativa de rezolvare a disputelor dar si ca modalitate de prevenire a acestora.

Este de notorietate ca implicarea într-un conflict de orice natură presupune un consum emoțional autentic care se poate amplifica prin chiar procedura clasica de rezolvare in fata instantei de judecata, unde eforturile financiare și de timp sunt, adeseori, factori de descurajare pentru căutarea unei rezolvări.

 In urma cu multi ani, avocat stagiar fiind, pe holul unei judecatorii am surprins pe un maestru spunandu-i unui potential client:
– Domnule, eu nu pot sa iti garantez rezultatul pe care il vrei dumneata, indiferent cu cat ma platesti – pentru ca sunt un avocat bun, dar asta nu e suficient!
– Pai si ce-ar trebui sa mai fac, maestre, a intrebat clientul intrigat!
-Sa iti cumperi un judecator…, a cazut ca o ghilotina raspunsul!
***
Din acel moment, am inteles ca orice avocat onest, dupa ce studiaza cazul, trebuie sa ii spuna clientului ce sanse are si ca – in eventualitatea angajarii- va face tot ce depinde de el sa ii obtina recunoasterea drepturilor ce le pretinde, printr-o hotarare definitiva si irevocabila. Garantii nu exista!
Iar eu, ca avocat dar si ca mediator, astazi i-as mai spune ceva:
-Ce-ai zice sa iti fii propriul judecator in cauza, impreuna cu partea adversa?
medPentru ca, DA, cu putine exceptii, majoritatea litigiilor civile dar si anumite componente din cele penale, pot fi solutionate cu ajutorul mediatorului, astfel incat partile implicate sa ajunga la un acord comun fara sa mai fie puse in situatia de a cheltui timp si bani pentru ca, in final, un judecator – care nu cunoaste speta in profunzime –sa le impuna o solutie, pe care cel nemultumit o va ataca la instanta imediat superioara si lupta reincepe! Iar asta poate inseamna ani de procese, conflicte interne si externe, antrenarea inclusiv a membrilor familiei intr-un razboi de uzura in care nici macar victoria nu mai aduce vreo  satisfactie deosebita.

Daca ar fi sa le spun oamenilor intr-o singura fraza, ce inseamna medierea, le-as spune:

Oameni buni, aveti ocazia sa fiti –impreuna cu partea cu care va aflati in conflict- proprii vostri judecatori si sa va rezolvati disputele in deplina cunostinta de cauza, rapid si cu costuri minime de energie, intr-un cadru confidential, beneficind de sprijinul neutru al unei persoane impartiale – mediatorul, care va insoteste pe drumul catre construirea solutiei negociate intre voi, astfel incat sa va ramana si loc de buna ziua cu partea cu care v-ati aflat, temporar, in adversitate!

Cu adevarat,  impacarea cu cel de langa tine inseamna impacarea cu tine, iar impacarea cu tine inseamna pacea sufletului tau si a mostenitorilor tai. Este esentiala impacarea cu cei din jurul nostru in aceasta viata, cat suntem pe acelasi drum, pentru a nu ajunge in inchisoarea sufletului. Singura intelegere o putem obtine doar de la cel cu care suntem in conflict, pentru ca, altfel, atat judecatorul cat si gardianul vor fi obligati sa ne puna sa platim cu aceeasi masura si anume, cea a lipsei de intelegere pe care am aratat-o fata de aproapele nostru.

Prin institutia medierii se poate solutiona orice situatie conflictuala cu aspect patrimonial, de familie sau servici, relatii cu terti sau de afaceri asa ca, ori de cate ori simtiti sa faceti pace in viata voastra,  apelati la mediere .

CASATORIA SI DIVORTUL. CAUTI SOLUTII?! Hai sa facem pace!

 

Casatoria si  divortul (1) 

Saptamana trecuta un amic mai vechi m-a sunat sa imi spuna ca a divortat pentru a 2-a oara in ultimii 10 ani si, cu umor amar imi zicea ca – in opinia lui – principala cauza a divortului este casatoria.

Cum si eu am trecut la vremea mea prin primul divort, am inceput sa ma gandesc, dincolo de gluma, la ce mai este buna casatoria in afara de a produce divorturi pe banda, pentru ca- nu-i asa?!- cel putin legal vorbind, nu poti divorta decat daca esti casatorita/casatorit.

Astfel, statisticile oficiale arata ca din cuplurile casatorite, cel putin jumatate ajung sa se confrunte si cu divort! Ce ar trebui sa ne spuna asta? Ca mariajul e o loterie cu 50% sanse de castig?!

Divortul ca profesie

 Cand eram avocat stagiar, acum 16 ani, un maestru imi spunea ca divorturile sunt cele mai simple procese – de orice parte ai fi, ca avocat, ai doar de castigat!

Da, pentru ca, daca unul din soti nu mai vrea sa ramana in institutia casatoriei, e doar o chestiune de timp pana cand celalalt va trebui sa se impace cu ideea iar judecatorul va trebui sa pronunte divortul. Iar tu, ca avocat, orice parte te-ar fi angajat, a facut-o ca sa o ajuti sa gestioneze despartirea pentru ca daca nu vrei sa divortezi, te duci la terapie de cuplu sau la biserica – nu iti angajezi avocat!

In urmatorii 12 ani de avocatura, insa, aveam sa inteleg ca – in ceea ce priveste divortul – lucrurile nu stateau deloc asa, cel putin in opinia mea.

Divortul mi se pare unul dintre cele mai traumatizante procese atat pentru parti dar si pentru copii, iar cateodata chiar si pentru avocatii si magistratii implicati in solutionare.

Am avut privilegiul sa imi fie incredintate cauze dar si tristetea sa fiu implicat indeaproape in situatii de viata – pe care noi juristii, in incercarea de a ne detasa, le numim spete – care in timp au format o cazuistica bogata in care umorul se impleteste cu drama! Intr-un cuvant, divortul!

Imi amintesc ca unui cuplu de romani caucazieni, adica albi, li s-a nascut un copil negru la vreo 9 luni de cand se intorsesera dintr-un safari…in Africa! Iti imaginezi ca divortul a fost unul simplu!

Stiu o speta in care la tagaduirea de paternitate a unor gemeni conceputi  si nascuti in cel mai natural mod, analizele ADN au aratat clar ca fiecare din cei doi copii, desi aveau – firesc – aceeasi mama, totusi aveau tati diferiti (mama gemenilor, se iubise la interval de 2 ore atat cu sotul cat si cu amantul – restul este stiinta, mai exact genetica, dar te poti intreba cum poate un judecator face dreptate, fie si pronuntand divortul, in asa o situatie!!!)

 Am avut un dosar in care sotul traia cu soacra si toti cei implicati stiau dar cand sotia s-a cuplat cu soferul sotului, situatia nu a mai fost de suportat! A urmat divortul, din fericire fara copii implicati!

 O cunostinta s-a luptat 8(opt) ani sa castige custodia copilului in instanta si dupa ce a castigat-o, a trebuit sa accepte ca acel copil isi dorea de fapt, sa stea cu tatal si bunicii dupa tata ; fetita  a fugit pe iarna grea de acasa la 9 ani si mama a fost fericita sa o gaseasca sanatoasa la fostul sot si… sa o lasa acolo. Am asistat la intalnirea lor intamplatoare, 16 ani mai tarziu, dar legaturile nu s-au mai putut reface!

 Apropo de minori, sa fi vazut aplicarea sintagmei „audiere in camera de consiliu” pentru copilul minor rezultat din casatorie si care avand 10 ani impliniti, capatase  dreptul sa spuna cu ce parinte si-ar dori sa ramana! Adica judecatorul il chema langa el si vorbeau mai mult sau mai putin in soapta, despre ce preferinte parentale are! Acuma, daca ambii parinti sunt in sala de judecata, te las pe tine  sa  iti dai  cu parerea despre libertatea de opinie si exprimare a copilului de 10 ani timorat de perspectiva despartirii parintilor, intr-o sala plina cu straini, unde nici adultii nu se simt prea bine; crezi ca degeaba se spune despre tribunal ca este sala pasilor pierduti?!

 Fiecare intamplare este reala si are dramatismul suficient al unei vieti de roman!

O familie si-a vandut casa maricica iar din pretul obtinut au cumparat 5 locuinte mai mici pentru fiecare dintre ei si cei 3 copii majori si apoi s-au despartit.

Aici a fost primul clic major care mi s-a produs pentru ca, doamna respectiva era un om impecabil care asteptase 21 de ani acest moment al divortului dupa ce – la aproape un an de la casatorie – gasise intr-un colt de buzunar al hainei sotului – in timp ce cusea o ruptura – fluturasul de salariu pe care figura si o rubrica de pensie alimentara cu suma aferenta retinuta direct spre a fi trimisa altei mame, al altui copil al sotului ei!

 Stiti ce mi-a zis?  Domnule Avocat, eram atat de indragostita de el incat tot l-as fi luat de sot daca mi-ar fi spus care e situatia lui de dinainte sa il cunosc dar, dupa ce ca mi-a ascuns acest aspect, i-a mai si zis tatei in dimineata de dupa nunta – daca fata matale nu e domnisoara (adica virgina, ce mai!) ti-o trimit acasa si urmeaza divortul!

Asadar,  ce o deranjase pe clienta mea? Faptul ca fusese mintita!

Divortul ca procedura

Venind in prezent, ai zice ca lucrurile s-au simplificat enorm! S-a legiferat divortul notarial prin procedura amiabila, inclusiv in situatiile in care sunt copii minori!

S-a legiferat deasemenea, medierea care iti asigura intr-un cadru discret, in conditii de neutralitate si impartialitate, posibilitatea sa iti inchei impreuna cu partenerul de viata propriul tau acord cu privire la maniera de divort, de impartire a obligatiilor parintesti si a bunurilor agonisite impreuna!

Ce simpla pare ca a devenit viata! Si intr-un fel, asa este!

Dar, oare in spatele procedurii nu raman tot sentimentele neimpartasite, tot asteptari neonorate si rani care par ca nu se vor vindeca niciodata?!

Toata experienta mea imi spune ca divortul – inainte sa fie o procedura de desfacere a casatoriei, mai mult sau mai putin simplificata, este mai degraba o chestiune de asumare a unei schimbari profunde  in structura sufleteasca a persoanelor direct implicate – soti si copii!

Divortul, cauzat in esenta de incompatibilitatea partenerilor ce au constituit la inceput o familie – tocmai pentru ca ei au fost initial preocupati mai ales de ceea ce ii aseamana – este o treaba foarte serioasa care a evoluat in timp istoric odata cu umanitatea.

Si despre asta intentionez ca sa scriu mai mult candva, dar acum simt ca e mai important sa ramanem aproape de prezentul care ne preocupa pe amandoi.

Divortul ca alegere

Sa zicem ca esti casatorit si – din motive doar de tine stiute sau macar presupuse- incepi sa te intrebi,daca mai subzista vreunul din motivele care te-au animat atunci cand ai decis sa mergi in fata ofiterului stari civile – si probabil, si a preotului – unde ai zis DA, in prezenta celor apropiati tie!

Ce ar trebui sa faci acum, cand simti ca divortul se iteste la orizont ca alternativa la o viata, altfel decat ai visat?

Pai in primul rand, raspundeti la intrebarea urmatoare:

Mai sta in picioare macar motivul principal pentru care ti-ai unit destinul cu aleasa/alesul tau?!

Daca raspunsul este NU – fa-ti curaj si asuma-ti o discutie cu sotul/sotia ta sa vedeti ce s-a intamplat si daca lucrurile mai pot fi remediate cumva, precum si daca pentru asta aveti nevoie de ajutorul unei persoane specializate –oricine  simti tu ca ti-ar salva mariajul, daca asta vrei cu adevarat!

Daca alegi sa te prefaci  ca nu vezi ce se intampla sau ce nu se mai intampla in cuplul tau – in timp, te vei incarca cu resentimente si iti va scadea stima de sine pentru ca preferi sa te complaci in continuare intr-o baltire emotionala contraproductiva; poate ca te afli intr-o zona de aparent confort;  in relatie de acest aspect, iti pot spune ca orice scuza e buna sa nu actionezi, atata timp cat nu esti convins ca poti determina o schimbare in bine in viata ta.

Si atentie, Copiii!

Da, de cele mai multe ori, din casatorie – dar si din afara acesteia- rezulta si copii!

Ei sunt principala ta responsabilitate ca parinte si reprezinta motivul pentru care multi tati dar mai ales multe mame se complac in perpetuarea traiului in cadrul institutiei casatoriei, atunci cand din miracolul iubirii si frumusetea vietii impreuna – a ramas doar institutia, goala de continutul emotional. Si atunci, vorba unui motivator de peste ocean – casatoria este o institutie minunata, dar cine mai vrea sa traiasca intr-o institutie!

 Motivele pentru care oamenii se despart sunt multe iar consecintele in plan emotional si material fac obiect de analiza detaliata pentru mai multe discipline stiintifice, care prin natura lor sunt generalizatoare!

Implicatiile si consecintele sunt insa particulare fiecarei situatii!

In primul rand, tie -celui care treci printr-o astfel de situatie – ma adresez eu cu acest articol!

Este alegerea ta daca vrei sa afli intelepciunea necesara pentru a salva mariajul ori sa gasesti  impreuna cu celalalt o iesire eleganta din institutie.

M-as bucura sa fiu de ajutor prin prisma experientei mele profesionale si de viata, in general.

Sunt sigur ca si tu ai de povestit multe si poti fi de ajutor altora prin impartasirea experientei tale asa ca te astept cu sugestii si comentarii.

Toate cele bune!

Pe curand, Doru Malureanu